miercuri, 12 ianuarie 2011

Alexandrina Hristov - Om de lut



Și uite lacrimile cum se zdrobesc de marmura imaculată și rece.
Te-am cătat, încă te caut și nu te găsesc. Nu o să te găsesc niciodată. Ai fost aici doar ca să ai de unde să pleci, în urmă cu ani de zile. Lumina verde s-a stins și eu am rămas cu demonii și te strig, te caut, te vreau, dar nu mai sper. Până la urmă și speranța moare. Nu mi-e dor de tine. Nu-mi pasă de tine. Nu am nevoie de tine efectiv. Am nevoie de vocea ta, de ochii și brațele tale. Vreau doar inima ta și atât. Restu păstrează pentru tine. Eu mi te ofer toată, cu fulgi cu tot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu