luni, 22 august 2011

Am fost odată... doi


Am spus că nu mă mai întorc să imi iau resturile de suflet din mâinile tale, însa timpul îmi fuge de sub picioare şi mă lasă în urmă. Alergă spre tine şi te aduce alături de epava care am devenit. Îmi întinzi cald mâna şi îmi oferi tot ce ţi-a mai rămas din tine, din mine, din acel vechi noi. În loc să te privesc triumfătoare în ochi spunându-ţi "păstrează tu restul", schiţez un zâmbet şi te prind de mână. Sunt la fel de inconştientă ca prima, a doua, a treizeci şi cinci-a oară când tu şi timpul aţi complotat împotriva mea.
Cândva vă vedeam pe amândoi asemeni unor zei protectori. Odată cu apusurile şi răsăriturile - tot mai dese şi nejustificate - ale iubirii noastre, cred că a dispărut orice tresărire a sufletului meu.
Acum nu ştiu din care unghi mi se dezvăluie adevarul despre tine şi timp. Tot ce stiu e că sunteţi altiaţi şi că eu sunt aproape imună la tot jocul vostru de-a distrugătorii de minţi lucide. Timpul meu e de mult de partea ta, iar eu am îngheţat complet.
Inima mea merita mai multă atenţie şi îngrijire decât voi. Mi-am dat seama târziu că au trecut prea multe gloanţe prin ea. V-am lăsat să vă jucaţi cu mine dupa bunul vostru plac. De aceea doar eu port plumb în acea rădăcină a existenţei mele ce-mi pulseaza în cutia toracică.
M-am convins că nu eşti îndeajuns de important încât să fiu nefericită în absenţa ta. Am fost oribită de minunăţia gesturilor tale. Am fost îmbătată de curiozitate, dorind să îţi cunosc în detaliu întraga fiinţă. Te-am lăsat să mă răneşti doar să te fi văzut cum te întoriceai şi îmi alinai sufletul chinuit. Am trăit multă vreme cu impresia că şi tu mă iubeai cel puţin la fel de mult cum te iubeam eu. Refuzam să cred că acţiunile tale au fost definite doar de orgoliul masculin din tine. Şi am greşit îndrăgostindu-mă de masca pe care o afişai.
Acum nu îmi mai permit luxul să calc strâmb. Orice gând de a mi te oferi toată - cu inima, nu cu trupul - îmi va fi fatal.
Deşi te-am luat de mână, mergem pe drumuri separate. De acum trăim împreună doar tristeţile, doar momentele pline de paranoia şi lacrimi. Ne oferim adăpost reciproc: tu sub aripa ta, eu la marginea sufletului mei incomplet. E vremea să suferi odată cu mine, să plângi cu lacrimile mele, să implori cum implor eu, să cazi odată cu mine. Nu meriţi fericirea mea iar eu nu am nevoie de a ta. Delirul de plăcere, pofta de viaţă, muzica inimii mele, pe toate o le împart cu altcineva. Trebuie să se bucure alt EL de lumina ochilor mei. Picăturile sfinte de ploaie nu le mai prindem impreună în unirea buzelor noastre. Eşti prea păcătos, prea nemilos pentru o asemenea atingere.
Observi că nu mai zâmbesc la gustul dulce-amarui al limbii tale? Te muşc până îţi dau lacrimile şi ai impresia că încep un joc (un joc erotic poate), dar îţi dăruiesc cantitatea de durere pe care mi-o oferi şi tu. Nu mai schimb monedele cum o făceam cândva; îţi plătesc cu aceleaşi pe care le primesc din partea ta. Abia m-am vindecat de tine...

8 comentarii:

  1. ...eu ma intorc mereu sa-mi iau resturile de suflet din mainile ei...si mereu cad...niciodata nu am avut puterea sa le iau totusi...mereu am sperat ca, ea, va veni sa-l intregeasca, sa-l vindece, sa fim iar doi...mereu...:(

    Ai grija de sufletul tau!
    Pace si dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multi zic ca suferinta, durerea, sunt purificatoare, ca ele ard orice orice urma de pelin ramasa in suflet si fac sa se evapore orice picatura de venin...insa doar cei ca tine,care trec prin astfel de stari ne pot confirma sau infirma cele spuse mai sus

    RăspundețiȘtergere
  3. DINOverest: a rupt atat de multe bucati din mine incat sufletul meu e acum sub influenta unui anestezic. De aceea nu mai simt, nu mai vreau o intregire... Ai grija de sufletul tau.

    nedyy: nu cred ca ele ard, ci amortizeaza alte stari, indeparteaza dragostea, adorarea sau obsesia fata de un om. Insa nu purifica nimic.

    Pace!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc si-atat!
    Mi-a placut scrierea ta.
    Alte comentarii sunt de prisos in ceea ce ma priveste.

    RăspundețiȘtergere
  5. Toate trec, viata ne incerca pe toti...dar Dumnezeu n-o sa-ti deie mai mult de cat poti duce! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Goda multumesc mult pentru comentariu. Ai dreptate .. toate trec :)

    Pace and love

    RăspundețiȘtergere
  7. ati fost odata doi... ceea ce e foooarte important

    RăspundețiȘtergere
  8. ai dreptate. din orice experienta invatam, mai mult sau mai putin. insa e greu cand ajungi sa vorbesti la trecut si mereu sa simti lipsa unei parti :)

    RăspundețiȘtergere