miercuri, 22 iunie 2011

No title




          Ştiu că dacă te uit pe tine eu nu mai am nimic. Ştiu că nici nu pot trăi la nesfârşit cu amintirea ta dintr-o zi de iarnă. Am învăţat că e lumină în jur şi fără ochii tăi; acum deschid şi închid singură lumina, jucându-mă cu un întrerupător pe care mi l-am instalat pe o bucată din suflet. Acum ceva timp credeam că o să imi pierd minţile, că o să rămân fără oxigen şi o să implor zeii să te întoarcă din drum. Nu a fost aşa şi nu va fi niciodată. Aveai dreptate: dragostea mea pentru tine nu e atât de mare cum credeai, cum credeam. Nu e îndeajuns de mare încăt să depăştească bariera orgoliului. Am realizat asta după ce mă întrebam ore în şir de ce nu fac ceva să te caut să mă poţi găsi. Dar dragostea mea nu e nici suficient de mare încât să mai poată cuprinde pe altcineva vreodată, fără a mă gândi la cât din mine îţi aparţine ţie. Mi-e teamă de tine. Mi-e frică de sufletul tău îmbrăcat în haină de oţel. Uneori eşti aşa greu de atins... 
          Şi mai e ceva: nu eşti unic. În felul tău eşti la fel ca mulţi alţii. Cred că stă în natura voastă să ne faceţi să vă iubim şi apoi să plecaţi ca şi cum nu v-aţi fi oprit niciodată la noi. Nu judec pentru că nu am niciun drept. Tu în schimb ai tot dreptul să mă judeci dacă asta simţi. Eşti o parte mult mai importantă a existenţei mele decât eu a existenţei tale. Dar nu asta conteatză. De fapt nimic din tot ce am spus până acum nu contează. 
Ştii... de când te cunosc refuz să cred că eşti real. Am impresia că eşti o minunată închipuire, un fel de vis neîmplinit, care însă de ceva vreme a dispărut cu totul din somnul meu. Pe măsură ce eşti tot mai departe de mine în spaţiu şi timp, constat că te apreciez mai mult, că îmi doresc mai mult ca orice să te văd şi nu aş mai găsi scuze când ar trebui să îmi rup din timp pentru noi... Asta simt în condiţile date. Şi poate e mai bine aşa. Şi poate e mai puţin dureros când aripile tale nu-mi mai flutură sub gene. E mai bine că nu te mai privesc luându-ţi zborul şi nici palmele tale de sfânt nu-mi mai mângâie obrajii înfierbântaţi. 
          Şi încă mă învinovăţesc pentru faptul că te-am iubit atât de mutl, însă nu am ştiut cum să fac asta mai bine. Şi oricâte motive aş căuta să te urăsc pe tine, sfârşesc în a-mi găsi mie încă un defect, un motiv pentru care m-ai putea urâ tu. 

Oare mâine te-aş întâmpina cu braţele deschise?

8 comentarii:

  1. Cred ca esti cam dura cu tine...in incercarile tale de a-l pastra...pe el, nepatat, in amintire.

    Ai grija de sufletul tau!
    Pace si dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei bine... orgoliul poate ucide dragostea... dar te-a salvat de n ori si nu mai poti sa il calci in picioare. Am dreptate?

    Eu una am suferit enorm din cauza orgoliului in raport cu dragostea... dar cand dragostea a disparut, orgoliul a fost acolo si m-a ajutat sa trec peste. Deci nu prea poate fi vorba de o alegere...

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate: orgoliul ucide dragostea dar nu te lasa niciodata sa o uiti. In asemenea cazuri, orgoliul este singurul care are maini bune pentru resuscitare.

    RăspundețiȘtergere
  4. hey^^
    multumesc pentru cuvintele minunate de la mine de pe blog..
    din ce citesc pe blogul tau vad ca semanam mult..

    Ma regasesc enorm in cuvintele tale..simt exact la fel insa pentru mine bariera orgoliului este calaul meu pe veci si nu exista un super erou care sa ma scape de sentinta..

    ai grija de tine..

    RăspundețiȘtergere
  5. cred ca fiecare dintre noi are un supererou. iar inafara de timp, nimic nu ne ucide

    RăspundețiȘtergere
  6. si atunci cum facem sa oprim timpul si sa intoarcem clepsidra in favoarea noastra..asta ca sa avem timp sa ne gasim si noi cei ucisi de timp eroul nostru potrivit?

    RăspundețiȘtergere
  7. traind prezentul. clipa din acest ACUM, ziua de AZI... sa lasam trecutul. sa nu ne mai aplecam privirea spre nisipul scurs sau spre cel din partea de sus al clepsidrei.

    RăspundețiȘtergere
  8. sau poate printr`o exorcizare a acestui drac numit ,,trecut".. eliminarea lui din fiecare secunda a prezentului..

    RăspundețiȘtergere