Scheiss Liebe

Don't try to fix me

Nu ştiu exact ce simt în momentul ăsta. Nu ştiu nici măcar dacă ar trebui să simt ceva, dacă să te urăsc sau să îţi lipesc fruntea de umărul meu şi să îţi mulţumesc pentru toată dragostea pe care mi-ai oferito în toţi anii ăştia mulţi şi pe care încă mi-o oferi, fără să oboseşti prea des.

Habar nu am să îmi controlez sufletul de adolescent rebel în favoarea celor din jurul meu. Uneroi aş putea să le fac vieţile mai uşoare dar refuz pur şi simplu. Poate e pentru că vreau să mă impun, să mă definitivez ca om şi să îi conving că am ajuns la momentul în care e rândul meu să pun notele pe portativ înainte să înceapă orchestra să cânte. Sunt sunete care fierb în mine de luni întregi, şi trebuie să le fac cumva cunoscute. Ce mă întristează foarte tare e faptul că rădăcinile mele se înfig tot mai adânc în aceeaşi ţărână plină de paraziţi şi poluanţi. Nu pot scăpa de aici oricât de mult îmi întind tulpina pe sol şi îmi tâtăsc petalele prin praf. Tot ce fac e să mă amăgesc cu o lume mai bună, o lume în care atingerile lui sunt cel mai bun medicament pentru suflet. Doar că el nu ajunge mereu la fel cum nici mâinile lui nu-mi traversează pielea în fiecare noapte. Sunt răni mult mai adânci, formate cu mult înainte să îi aud lui glasul pentru prima oară. Şi aşa îmi demonstrez că el e SUFLETUL MEU ÎNTREG, unica mea sursă de fericire absolută, dar nu e şi singurul izvor al durerilor inimii. Acolo, adânc, încă sunt înfipte săgeţi care se învârt permanent, nelăsând timp rănilor pentru vindecare; e o sângerare permanentă. Nu mai pot fugi de realitate. De astăzi s-au deschis porţile infernului iar sufletul meu este invitatul de onoare la masa focului care arde veşnic. Este aşezat în colţul cel mai fierbinte al iadului, şi îmbălsămat cu lavă proaspătă . 

Şi nu te pot judeca pentru toate astea, pentru că nu am niciun drept, tot aşa cum tu nu ai dreptul să îmi judeci reacţiile. E un respect reciproc, însă e unul care am impresia că încet-încet o să ne ucidă. Nu am putut să nu îţi observ durerea din ochi, dar nici să îmi calc pe valori pentru a-ţi arăta compasiune, la fel cum nici tu nu o faci. Poate că ar trebui să fi mai împovărat de conştiinţă decât sunt eu, doar pentru statutul pe care îl ai în faţa mea. Sunt absolut convinsă că nu o să înţelegi niciodată ceva din ce spun...