Cred că datorez nişte scuze cititorilor mei care mă întrebau şocaţi ''De ce blogul tău figurează ca BLOG ŞTERS? Unde ţi-a fost capul când ai apăsat pe acel buton?'' Printre cititorii mei fideli se numără şi mama. Mă simt nevoită să îi mulţumesc aici pentru susţinere şi încurajare. De asemenea datorez mulţumire şi oamenilor speciali care m-au îndemnat să scriu, mai ales M. care s-a oferit a-mi fi ''blog personal'' spunându-mi că îi pot scrie şi că va păstra tot exact în aceeaşi formă. Mi s-a parut foarte amuzant, dar totuşi o soluţie de luat în calcul.
Nu mi-am făcut (re)intrarea aşa cum v-am obişnuit până acum. Am ezitat destul de mult în continuarea activităţii pe acest blog. Poate şi din teama de un continuu insucces la public. Nu am înţeles niciodată de ce am această nevoie nebună de oameni şi părerile lor, laude sau critici subtile. Teoretic scriu din pură nevoie de descărcare pentru a face loc zilelor mai bune. Mereu aud ''Ce conteză dacă eşti sau nu cititiă? Doar tu scri pentru tine, nu pentrru ceilalţi.''. Greşit! Eu scriu pentru mine şi pentru oameni; fără voi, cei care mă citiţi Endless Storm nu ar exista, de asemenea nici Larisa Gabriela D. Nimic nu îmi vindecă sufletul mai bine decât plăcerea de a-mi tasta gândurile ca mai apoi să le fac cunoscute unor necunoscţi. Poate nevoia asta e din cauza persinalităţii mele extravertite. Poate e din dorinţa de a primi compasiune...
Cred că acum ar trebui să spun motivul pentru care am şters blogul pentru o vreme... Ei bine, habar nu am. Am acţionat la un impuls de moment, la furie şi poate dezamăgire stârnite de câteva sfaturi nevinovate din partea anumitor persoane. Să nu se înţeleagă greşit: nu învinuiesc pe nimeni; dacă e să arunc mortul în curtea cuiva aş putea să îl bag direct la mine în casă. Ideea e că imediat după ce am dat delete unui trecut plin de sentimente şi trăiri intense am devenit paranoică cu mine însumi. Nu îmi găseam locul, am intrat în colaps... Apoi am simulat starea de bine. Sunt profesionistă când vine vorba de mimarea fericirii.
Zilele trecut încercam să îmi încep să postez pe un blog sub protecţia anonimatului. Cred că o minune a facut să se deschidă (nu ştiu cum) o pagină cu numele Endless Storm. Aveam în faţă un buton ''restaurează blog''. Buimăcită am dat click si bum: mi s-a arătat viaţa în rânduri scrise, exact aşa cum arătau înainte de a le şterge.
Bine v-am regăsit !
